Unirea unei excepții procesuale cu fondul cauzei și retrimiterea cauzei spre soluționare, atât în ceea ce privește excepția cât și fondul cauzei, instanței de fond

Care este posibila soluție pe care o poate pronunța o instanță de control judiciar care este investită cu soluționarea unei căi de atac, ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, atunci când în fața acesteia se invocă o excepție procesuală ?

În cele ce urmează vom încerca, în mod succint, să prezentăm răspunsul la întrebarea anterior menționată, pe baza unei hotărâri judecătorești obținute în acest sens.

Regimul juridic al modului de soluționare al excepțiilor procesuale, atât sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, cât și sub imperiul noului Cod de procedură civilă, a rămas, în principiu, același.

Potrivit art. 137 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța de judecată este obligată să se pronunțe, în primul rând, asupra excepțiilor de procedură și în al doilea rând, dacă mai este cazul, asupra fondului cauzei.

Potrivit art. 137 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța de judecată poate hotărâ unirea unei excepții cu fondul cauzei, în cazul în care pentru soluționarea acesteia sunt necesare a fi administrate probe comune cercetării fondului cauzei.

Potrivit art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța de judecată este obligată să se pronunțe, în primul rând, asupra excepțiilor de procedură și în al doilea rând, dacă mai este cazul, asupra fondului cauzei.

Potrivit art. 248 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, instanța de judecată poate hotărâ unirea unei excepții, fie cu cercetarea judecătorească, fie cu fondul cauzei, dacă pentru soluționarea acesteia sunt necesare a fi administrate aceleași probe ca și cele folosite în cercetarea judecătorească sau în soluționarea fondului cauzei.

Din cele expuse mai sus, rezultă că instanța, atât sub imperiul vechii legislații, cât și sub imperiul actualei legislații, soluționează excepțiile întotdeauna înainte de soluționarea fondului cauzei.

Cu toate aceste, se pare că regula menționată anterior nu este una absolută, ci poate comportă anumite nuanțări, în funcție de stadiul procesual în care se află dosarul și în funcție de particularitățile cazului concret dedus .

O astfel de nuanțare este stabilită de instanță, în cadrul speței ce urmează a fi prezentată.

Datele speței sunt următoarele:

  • prima instanță de judecată a fost investită cu o acțiune în revendicare mobiliară pe care a respins-o ca neîntemeiată;
  • împotriva hotărârii primei instanțe o parte a declarat apel, invocând, în esență, necercetarea fondului cauzei și solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond;
  • în fața instanței de apel, una dintre intimate a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.

Instanța de judecată a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei și reținând că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului a trimis cauza spre soluționare, atât în ceea ce privește fondul cauzei, cât și excepția invocată, instanței de fond.

Din partea echipei DPA asistența juridică și reprezentarea au fost asigurate de:

Răzvan Popescu.

Echipa DPA Legal