Orice contract trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, condițiile generale, esențiale și de validitate impuse de lege, respectiv cele referitoare la: a) consimțământul părților, b) capacitatea părților, c) obiectul contractului, d) cauza contractului.

În acest sens sunt prevederile art. 1179 alin. 1 din noul Cod civil:

„Condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: 1.capacitatea de a contracta; 2.consimtămantul părtilor; 3.un obiect determinat și licit; 4.o cauză licită și morală”.

Cauza contractului, denumită și scopul contractului, reprezintă motivul care determină fiecare parte să încheie contractul respectiv.

În acest sens sunt prevederile art. 1235 din noul Cod civil:

„Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul”.

Cauza contractului trebuie să existe, să fie licita și morală.

În acest sens sunt prevederile art. 1236 alin. 1 din noul Cod civil:

„Cauza trebuie să existe, să fie licită și morală”.

Cauza este ilicita atunci când este contrară legii sau ordinii publice.

În acest sens sunt prevederile art. 1236 alin. 2 din noul Cod civil:

„Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice”.

Ilicitatea cauzei atrage nulitatea absolută a contractului, dar numai în următoarele două situații:

  • este comună, în sensul că fiecare parte contractanta a avut la bază aceeași cauză ilicită,
  • este ilicită numai în ceea ce privește una din părțile contractante, însă această ilicitate a fost cunoscută sau, după împrejurări, trebuia să fie cunoscută, de cealaltă parte.

În acest sens sunt prevederile art. 1238 alin. 2 din noul Cod civil:

„Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după imprejurări, trebuia s-o cunoască”.

Un exemplu de cauza ilicită este surprins de o instanță de judecată, în cadrul hotărârii ce urmează a fi expusă în continuare de echipa DPA.

În esența, circumstanțele cauzei, prezentate cronologic sunt următoarele:

  • societatea A are un imobil în proprietate;
  • societatea A înstrăinează imobilul către societatea B;
  • societatea A intră în procedura insolvenței, ulterior trece la faliment;
  • societatea B înstrăinează imobilul către societatea C, însă actul de înstrăinare nu este înscris în cartea funciară;
  • lichidatorul societății A verifică informațiile cuprinse în cartea funciară și află de înstrăinarea imobilului de la societatea A către societatea B, iar nu și de înstrăinarea în continuare a acestuia către societatea C, acest din contract nefiind înscris funciară;
  • lichidatorul judiciar obține anularea contractului de înstrăinare dintre societatea A și societatea B și reîntoarcerea imobilului în patrimoniul societății;
  • în cartea funciară se înscrie contractul de vânzare-cumpărare încheiat societatea B societatea C;
  • lichidatorul judiciar promovează o nouă acțiune solicitând constatarea nulității absolute contractului încheiat intre societatea B și societatea C invocând, altele, cauza ilicită a contractului.

In cadrul acestui dosar instanta a admis cererea lichidatorului judiciar si, reținand cauza ilicită a contractului de vânzare, a constatat nulitatea absolută a acestuia.

Echipa DPA Legal

Accesați serviciile oferite de avocații DPA:

Alte informații privind Intrarea în procedura insolvenței

Alte informații privind Recuperarea creanțelor

Alte informații privind Relațiile creditor vs. debitor

Alte informații privind Situația juridică a unui imobil