Statul român reglementează printr-o serie de acte normative atât comerțul, cât și comercianții.
Începând cu data de 01.01.2011, potrivit legislației române, noțiunea de comerciant a fost inclusă în noțiunea mai largă de profesionist cu scop lucrativ.
Pentru ca o persoană să poată desfășura, în mod legal, activități de comerț pe teritoriul României aceasta, în funcție de tipul de activitate pe care alege să-l desfășoare, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, cerințele legale stabilite de diverse acte normative.
Majoritatea comercianților din România sunt organizați sub forma de societăți (denumirea anterioară datei de 01.01.2011 fiind de societăți (comerciale).
Unul din actele normative generale care stă la baza reglementării societăților (societăților comerciale n.s.) este Legea nr. 31/1990 denumită Legea societăților (Legea societăților comerciale n.s.).
Ca regulă generală, în România pot fi înființate următoarele tipuri de societăți (societăți comerciale n.s.):
- societăți în nume colectiv (S.N.C.);
- societăți în comandită simplă (S.C.S.);
- societati in comandita pe actiuni (S.C.A.);
- societăți pe acțiuni (S.A.);
- societăți cu răspundere limitată (S.R.L.).
Indiferent de tipul societății (comerciale) aceasta are aceeași ierarhie:
- organele de conducere (Adunarea Generală a Asociaților / Acționarilor, Asociatul unic);
- organele de administrare (Consiliul de Administrare, Administratorul unic).
Legea stabilește atât atribuțiile organelor de conducere, cât și atribuțiile organelor de administrare.
Organele de conducere au, de exemplu, următoarele atribuții:
- aprobarea situațiilor financiar contabile anuale ale societății;
- desemnarea și revocarea membrilor organelor de administrare;
- majorarea sau reducerea capitalului social al societății;
- fuziunea, divizarea sau dizolvarea societății etc.
Organele de administrare au, de exemplu, următoarele atribuții:
- încheierea de acte juridice cu terții, în numele și pe seama societății;
- angajarea personalului societății etc.
În anumite situații există posibilitatea să existe intenția modificării unora dintre atribuțiile ce revin organelor de conducere și/sau de administrare ale societății, caz în care se pune întrebarea dacă aceasta modificare este permisă de lege.
Legea nr. 31/1990 nu oferă un răspuns concret la această întrebare.
Răspunsul la această întrebare este dat, într-o manieră expresă și generală, de nou Cod Civil , act normativ care completează prevederile Legii nr. 31/1990.
Astfel, prevederile art. 218 alin. 3 din noul Codul Civil stabilesc următoarele:
„Clauzele sau dispoziţiile actului de constituire ori ale statutului, precum şi hotărârile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate”.
Cu alte cuvinte, legiuitorul român face o distincție generală, dar foarte clară, între:
- atribuțiile conferite în mod exclusiv organelor de conducere (ex: Adunarea Generală a Asociaților/Acționarilor), respectiv atribuțiile conferite în mod exclusiv organelor de administrare (ex: Consiliul de Administrație, Administratorul unic);
- atribuțiile conferite în mod neexclusiv organelor de conducere (ex: Adunarea Generală a Asociaților/Acționarilor), respectiv atribuțiile conferite în mod neexclusiv organelor de administrare (ex: Consiliul de Administrație, Administratorul unic).
În ceea ce privește atribuțiile conferite în mod exclusiv organelor de conducere/administrare legea stabilește că acestea nu pot fi nici lărgite și nici restrânse, în niciun fel:
- nici prin actul constitutiv/statut;
- nici prin hotărârile adoptate de organele de conducere/administrare.
În ceea ce privește atribuțiile conferite în mod neexclusiv organelor de conducere/administrare, legea stabilește că acestea pot fi atât lărgite, cât și restrânse:
- fie direct prin actul constitutiv/statut;
- fie prin hotărârile adoptate de organele de conducere/administrare.
Cu alte cuvinte, pentru a putea stabili care sunt cazurile în care atribuțiile organelor de conducere/administrare ale unei societăți (comerciale) pot fi modificate, în sensul lărgirii și/sau restrângerii acestora, trebuie analizat dacă atribuția ce se dorește a fi modificată este una stabilită de lege în mod exclusiv sau nu în sarcina organelor respective.
Legea nr. 31/1990 oferă un exemplu privind ceea ce se înțelege prin atribuții conferite în mod neexclusiv organelor de conducere.
Astfel, atributele organului de conducere al unei societăți (comerciale) pe acțiuni, respectiv ale Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor privind: (i) mutarea sediului societății, (îi) schimbarea obiectului de activitate al societății, (iii) majorarea capitalului social pot fi transferate de la acest organ de conducere la organul de administrare, respectiv la Consiliul de Administrație.
În acest sens sunt prevederile art. 114 alin. 1 din Legea nr. 31/1990:
„Exerciţiul atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. b), c) şi f) va putea fi delegat consiliului de administraţie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor. Delegarea atribuţiilor prevăzute la art. 113 lit. c) nu poate privi domeniul şi activitatea principală a societăţii”.
În ceea ce privește toate celelalte atribuții ale organelor de conducere, respectiv de administrare ale unei societăți (comerciale), indiferent de tipul acesteia, trebuie realizată o analiză a exclusivității sau, după caz, a neexclusivitatii conferirii de lege a acestora în sarcina unui anumit tip de organ.
Printre atribuțiile conferite de lege în mod exclusiv organelor de conducere se pot număra (în cazul societăților pe acțiuni sau cu răspundere limitată):
- aprobarea situațiilor financiar contabile anuale;
- numirea și revocarea membrilor organelor de administrare.
Pentru mai multe detalii referitoare la atribuțiile conferite de lege în mod exclusiv/neexclusiv organelor de conducere și/sau administrare ale unei societăți (comerciale) vă rugăm să ne contactați.
Echipa DPA Legal
Accesați serviciile juridice oferite de avocații DPA:
Alte informații privind Autorizarea funcționării companiei
Alte informații privind Înființarea societății comerciale
Alte informații privind Înregistrarea la registrul comerțului
Alte informații privind Verificarea situației unei companii
Ce înseamnă insolvență?
În România, există două acte normative, cu caracter general, care reglementează procedura insolvenței, Legea nr. 85/2006 și Legea nr. 85/2014. Noțiunea de insolvență este definită în cuprinsul ambelor acte normative. În bâză Legii nr.
Ce înseamnă insolvabilitatea?
Noțiunea de insolvabilitate este reglementată, cu titlu general, de noul Cod Civil al României. Potrivit noului Cod Civil, art. 1417 alin. 2, prin noțiunea de insolvabilitate a unei persoane se înțelege inferioritatea activului patrimonial
Excluderea unui asociat/acţionar din cadrul unei societăţi (comerciale)
Servicii complete în materia excluderii unui asociat/acționar din cadrul unei societăți (comerciale) înființate în România Dumitru, Popescu și Asociații oferă servicii complete în materia excluderii unui asociat/acționar în cadrul unei societăți (comerciale), constând, printre