Legea nr. 10/2001 este o lege cu caracter reparatoriu în baza căreia persoanele care au fost deposedate, în mod abuziv, de bunurile lor (terenuri, construcții, întreprinderi etc.) de către statul comunist, în perioada 1945-1989, pot obține fie restituirea bunurilor, fie despăgubiri.

Pentru a putea obține restituirea bunurilor, respectiv despăgubirile, orice persoana interesată este obligată să formuleze o notificare către autoritatea/instituția/persoana prevăzută de lege.

În plus, persoana care a formulat notificarea trebuie să depună, fie odată cu aceasta, fie ulterior, dovezile prevăzute de lege, pentru a i se putea recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la redobândirea bunului și/sau obținerea despăgubirilor.

În urma primirii și analizării notificării, respectiv a dovezilor depuse, unitatea deținătoare este obligată să adopte o soluție prin care să stabilească dacă persoana care a formulat notificarea este sau nu îndreptățită să primească bunul înapoi și/sau despăgubiri.

Datorită modificărilor legislative survenite până în prezent, se pot distinge două perioade de timp: perioada 2002-20.05.2013, respectiv perioada 20.05.2013-prezent.

Perioada 2002-20.05.2013

În această perioadă, regula generala în această materie era în sensul că, unitatea deținătoare trebuia să adopte soluția în termen de 60 de zile de la primirea notificării sau, după caz, de la primirea dovezilor.

În acest sens erau dispozitiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care prevedeau:

„În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură”.

In majoritatea cazurilor, datorita unei multitudini de factori, unitatile detinatoare nu emiteau solutiile in termenul prevazut de lege.

În majoritatea cazurilor, datorită unei multitudini de factori, unitățile deținătoare nu emiteau soluțiile în termenul prevăzut de lege.

În acest sens, Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a stabilit, în mod obligatoriu, că în situațiile în care unitățile deținătoare nu soluționau notificările în termenul de 60 de zile, persoana care formulase notificarea se putea adresa instanței de judecată în vederea clarificării drepturilor sale.

În acest sens, sunt prevederile Deciziei nr. XX/19.03.2007, pronunțate de Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 764/2007:

„Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.

În concluzie, in perioada 2002-2013, dacă unitatea deținătoare nu vă soluționa notificarea, în termenul de 60 de zile, dumneavoastră erați îndreptățit să vă adresați instanței de judecată în vederea soluționării acesteia și clarificării drepturilor ce vi se cuvin.

Perioada 20.05.2013-prezent

Începând cu data de 20.05.2013 posibilitatea dumneavoastră de a vă adresa instanței de judecată, în situația în care unitatea deținătoare nu v-a soluționat notificarea, a fost înlăturată pentru un anumit interval de timp.

La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 care a stabilit că unitatea deținătoare este obligată să vă soluționeze notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001:

  • până la data de 01.01.2015, în situația în care respectiva unitate deținătoare mai avea de soluționat un număr de până la 2.500 notificări;
  • până la data de 01.01.2016, în situatia in care respectiva unitate deținătoare mai avea de soluționat un număr cuprins între 2.500 – 5000 notificări;
  • până la data de 01.01.2017, în situația în care respectiva unitate deținătoare mai avea de soluționat un număr de peste 5.000 notificări.

În acest sens sunt prevederile art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013:

„Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014″.

În aceste împrejurări, dumneavoastră trebuie să identificați care este termenul (01.01.2015/01.01.2016 sau 01.01.2017) până la care unitatea dumneavoastră deținătoare este obligată să va soluționeze notificarea.

Până la expirarea acestui termen, dumneavoastră nu vă puteți adresa instanțelor judecătorești în vederea soluționării notificării.

În acest sens sunt prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013:

„In cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor”.

Tot în acest sens sunt și prevederile Deciziei nr. 5/16.03.2015 pronunțată de Înaltă Curte de Casație și Justiție, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 272/23.04.2015:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ”.

În concluzie, în situația în care unitatea deținătoare nu vă soluționează notificarea dumneavoastră până la expirarea termenului ce vi se aplică (01.01.2015 sau 01.01.2016 sau 01.01.2017), după expirarea acestuia, vă puteți adresa instanței de judecată în vederea soluționării notificării și obținerii drepturilor ce vi se cuvin.

Nu sunteți sigur care este termenul până la care unitatea deținătoare trebuie să vă soluționeze notificarea?

Contactați-ne și aflați răspunsul la întrebarea dumneavoastră.

Cunoașteți care este termenul până la care unitatea deținătoare trebuia să vă soluționeze notificare, acesta a expirat iar dumneavoastră vreți să mergeți mai departe?

Contactați-ne și aflați care este procedura pe care trebuie să o urmați.

Echipa DPA Legal

Accesați serviciile juridice oferite de avocații DPA:


Alte informații privind Despăgubirile ANRP

Alte informații privind Restituirea imobilelor naționalizate